Aneurysm

Subiect: Re: Aneurysm Sam Iul 31, 2010 11:00 pm

Tu esti rea. De ce ma faci sa cad in depresii vorbind despre pesti care mor ?
Oricum, mi-au trecut toate depresiile la faza cu tigarile.
Imi place cum scrii, ti-am mai zis ca te pricepi la drama.
Deci, Next ?

Fan Fic Addict Mesaje : 630 Data de inscriere : 29/05/2010

Merci ca cititi. ^^

Chapter 8
O luasem pe Witcham Street, spre Cranberries’Store for Misfits. Dupa ce cumparaseram baxuri intregi de bere si o sticla mare de Jack Deniel’s, desi imi spusesem ca nu o sa ma ating de asa ceva ca sa nu fiu ispitit sa imi consum banii mai repede, am intrat sa imi cumpar o pana noua pentru chitara.
-Bine, pai si nu poti sa prinzi si tu o gaina si sa iei o pana? Dai atatia bani pe o pana , cand poti sa iei bere? Intreba intrigat Dorian.
-Aaa. Pai, nu e o pana adevarata. Si da, defapt sunt banii mei si ma gandesc sa imi cumpar 100 de pene.
-O, nuu ! Nu! Doar una si restul bere! Tipa ingrozit Dorian.
-Bine, asa mai merge.
Am intrat la Misfits, dar era gol. Am privit nedumerit spre tejgheaua murdara, plina de CD-urile unor trupe de care nu auzisem niciodata. Am suierat putin si m-am apropiat de tejghea. Dorian ramase la usa, privind fascinat la posterele innegrite cu Led Zeppelin care asteptau un cumparator de atatia ani, incat se decolorasera. Am batut intrigat in suprafata de mahon a tejghelei, injurand incet.
De dupa tejghea aparu un cap mic, cu parul ciufulit. Avea o nuanta speciala, catifelata, cu miros de portocale si iasomie. Parul rosu, ca fructul copt al unui asfintit de primavara, cadea in curbe line, disproportionate, pe umerii inveliti cu un sal pretios, din casmir. Ea era stapana unei nopti negre, prinsa in ochii ei stralucitori. Si buzele rosii, atat de rosii...
-Cu ce te pot ajuta? Intreba cu o voce joasa, care parea nuanta cu putere si teama. Dar imi placea. Era vocea dinauntrului purgatoriului.
-Vreau o pana pentru o chitara.
-Ce fel de chitara? Intreba plictisita.
-Cort.
Se uita la mine zambind.
-Si eu am tot Cort. Credeam ca sunt singura care inca mai foloseste modele asa vechi.
-Ahm, nu chiar. O am de ceva timp si desi are corzile pe jumatate rupte, e zgariata, lovita si plina de pete de bautura de la mama, nu pot sa o las.
-Erm, pai daca are corzile rupte de ce o mai tii ? Cumpara una noua. Stii, noi inca mai avem o chitara Cort. Daca vrei.
-Si cu cealalta ce sa fac?
-Pai avem un program. Sau promotie , sau ma rog, cum se cheama asta. Aduci chitara veche si primesti o reducere de 40%. Seful meu duce chitarile la o fabrica specializata din Belgia. Nu stiu ce se intampla de acolo.
-Pf, pai nu stiu ce sa zic. Ma mai gandesc?
-Bine, sa o pastrez pentru tine ? In caz ca...
-Mda, pai nu stiu cine altcineva ar cumpara-o.
-Corect.
-Ce sunt cu CD-urile astea? Am intrebat aratand spre teancul intrigant de CD-uri cu trupe-de-care-nu-a-auzit-nimeni. Am luat un CD la intamplare si i-am privit coperta. Iggy and The Stooges, am murmurat. Cine sunt astia?
Fata cu parul roscat imi lua indignata CD-ul din mana si spuse revoltata:
-Nu stii cine sunt !? Raw Power e doar cel mai bun album din toate timpurile!...
-Ah...Bine, pai nu am auzit de ei.
-Vai, esti varza, imi pare rau pentru tine. Nu vrei sa il asculti?
-Nu am destui bani.
-E in regula, pot sa ti-l imprumut pe al meu.
-Dar nu am unde sa il ascult.
-Nu ai casetofon?
-Nu, stau sub un pod cu Dorian, am spus aratand spre el, care inca se holba la posterele cu Led Zeppelin.
-A, spuse putin nedumerita. Bine, atunci.
-Cred ca o sa ma intorc pentru chitara. Sa o aduc pe cea veche.
-In regula.
-Aaa...La revedere, atunci.
-Pa.
Am plecat cu mainile in buzunar spre Dorian, caruia ii paru foarte rau ca trebuie sa se desparta de Robert Plant.
-Iris ! tipa ea in timp ce ieseam din magazin.
-Ha? Am intrebat intorcandu-ma.
-Sunt Iris, spuse ea si zambi.
-Eu sunt Kurt.

si asta este Iris cea roscata Smile

)

Subiect: Re: Aneurysm Lun Aug 02, 2010 5:35 pm

Iris ! =))
E draguta Iris ; Wink

. Imi place, ai scris frumos. Pai...sunt curioasa ce se mai intampla.
Ador ficul <3
Esti un geniu. :X

Writer Mesaje : 461 Data de inscriere : 30/05/2010

Scrii genial!<3333
Foarte frumoasa Iris asta<3
Next? :o3

Subiect: Re: Aneurysm Mar Aug 03, 2010 1:06 am

Iriiis
Asa, Led Zeppelin 4 ever daca nu se stia. Cica ii parea rau ca trebuie sa se desparta de Rober Plant, saracul.
" -Bine, pai si nu poti sa prinzi si tu o gaina si sa iei o pana? " Asta a fost tare.
Next ?

Fan Fic Addict Mesaje : 630 Data de inscriere : 29/05/2010

Chapter 9
O chitara noua, chiar si cu reducerea aceea de 40% era scumpa. Prea scumpa pentru mine si nu mi-o permiteam. Dar Iris imi spusese ca ma asteapta sa imi iau chitara. Iris... Numele unei flori. Cu petalele ei liliachii, cu reflexe pretioase in razele unui soare de vara, imbracata cu roua tuturor lacrimilor, imbalsamata cu parfumul tuturor diminetilor... O floare era o unica si minuscula bucurie intr-un camp plin de buruieni-viata. Dar floarea de iris... Atat de agresiva, si totusi atat de gingasa, cu tresaltarea petalelor sale in romante delicate. Irisul era un fluture al florilor, liliacul noptilor in campul deschis. Si ea era Iris...
Vroiam doar sa gasesc un pretext destul de bun ca sa ma intorc la Misfits. Trebuia sa o fac oricum. Chiar si cu pretul de a renunta la berea mea...pentru ceva timp. Nu vroiam nici in ruptul capului sa ii spun lui Dorian cat costa, in general, o chitara, pentru ca daca ar fi aflat, m-ar fi dat afara de sub pod, care era defapt al tuturor.
L-am implorat pe Boddah sa imi raspunda. Sa imi spuna ce sa fac sau cum sa ajung la ea.
Dar nu imi raspundea nimeni. Eu nu imi raspundeam.
Atunci mi-am amintit cat de mult m-a durut cand am aflat in ce hal ma mintise ma...Wendy. Boddah era prietenul meu cel mai bun, era inexistent, nimeni nu intelegea, nimeni nu vroia sa inteleaga. Boddah imi spusese niste lucruri, care defapt erau spuse de mine insumi. Boddah eram eu, fara sa imi dau seama. Dar mama ma vazuse cat de atasat eram de
(mine insumi)
Boddah si il alungase. Il alungase, cel putin, din mintea mea. Pentru o perioada. Unchiul Jack Forrest pleca atunci in Vietnam, pentru tratativele cu Viet Congul. Si mama il trimise pe Boddah cu el. Imi spusese, cu dintii stricati atarnandu-i suspendati de cerul gurii, ca Boddah a vrut sa plece in Vietnam cu Forrest. Dar pe acelasi ton sadic, si totusi amuzat de durerea unui copilas, imi spusese ca se va intoarce. Si, da , s-a intors, s-a intors fara ca mama sa fi aflat vreodata.
Il chemam in rugaciunile mele catre un Dumnezeu pe care nu il intelegeam, il imploram sa se intoarca. Si fara sa imi dau seama pe moment, se intoarse. Nu fusese, in principiu, niciodata plecat, ci doar prima minciuna sfruntata din viata unui om, ma ranise atat de mult incat sa uit de mine insumi, caci stiam ca mama mintise. O vedeam in privirea ei, vedeam prin ea.
Mi-am luat vechea chitara , si m-am intors cu Dorian la Misfits. Se rugase de mine tot drumul sa cumpar posterul cu Led Zeppelin.

*

-Bine, pai m-am intors si... nu cred ca pot sa o cumpar.
Ochii ei... ma obsedau ochii ei negri, hipnotici, ca un hau nesfarsit, in care esti condamnat sa cazi, sa cazi la infinit. Si parul rosu... Soarele la apus.
-De ce sa nu poti?
-Nu am destui bani. Ti-am spus. Omul are nevoile lui.
-Bere si tigari? Intreba Iris razand.
-Cam asa ceva..., am raspuns putin stingher.
-A... pai si nu te-ai gandit sa inchiriezi un apartament, daca tot ai bani? Sau macar o garsoniera?
-Nu.
Iris ramase perplexa, privindu-ma ciudat si stramband din nas.
-Aha. Bine, pai... Nu mai tin chitara, nu?
-Nu stiu daca pot sa o cumpar.
-Asta e un „Nu”. Inteleg. Pot macar sa iti dau pana pentru care venisesi ieri...
-Da, ar fi super.
-Si cu albumul cu Iggy cum ramane?
-Ma scuzi? Am intrebat nedumerit.
-Raw Power ! Iggy and the Stooges? Cel mai tare album pe care tu inca nu l-ai ascultat? Intreba Iris fluturand albumul in mana dreapta.
-Aaa... ala. Pai nu stiu. Cum sa ramana?
-Cand vii sa il asculti?
-Sa il ascult !
-Da, pai stii avem aici o combina muzicala. Pe undeva. Poti sa vii...odata. de la 3 la 9, oricand. Am putea sa il ascultam azi...daca nu ar trebui sa il supraveghem pe ala, care aproape il violeaza cu privirea pe Robert Plant, spuse Iris aratand spre Dorian.
-El e Dorian, am spus zambind.
-Aaa... Are nume frantuzesc. Si mama mea e frantuzoaica...E fratele tau sau asa ceva?
-Nu, e colegul meu de pod.
-De pod..., repeta Iris zambind. Bine, pai si te astept zilele astea?
-Sa vad cum scap de Dorian.

Subiect: Re: Aneurysm Mier Aug 04, 2010 8:45 pm

Imi place ; Wink

Prevad ca o sa se intample ceva intre Kurt si Iris ; Wink

Eu deobicei prevad prost :-?
In fine, ai descris foarte frumos la inceput. Ador ficul Very Happy

.
Next ??

Writer Mesaje : 461 Data de inscriere : 30/05/2010

"-Nu, e colegul meu de pod."
=))=))

Mi'a placut cum ai descris la inceput.SI faza cu Boddah <33333

Avem next? :o3

Fan Fic Addict Mesaje : 630 Data de inscriere : 29/05/2010

Chapter 10
Ma trezeam inconjurat de aceleasi ziduri murdare din piatra, cu suflul unei ierni neimblanzite deasupra capului meu. Dar nu ma plangeam. Era chiar mai bine sa dorm pe muschiul moale si umed, decat pe patul din lemn, cu respiratia alcoolica a mamei pe ceafa, si vechea imagine matinala a dintilor stricati si parului ciufulit , incleiat al ei, cand isi ducea mana in jurul gatului meu si ma strangea la piept pana ma sufoca.
Acum dormeam pe chitara mea veche, cu Dorian alaturi, respirand sacadat. Ma intrebam cum suporta frigul atat de bine. Deseori ma trezeam tremurand, cu pleoapele inghetate de bruma si mainile albe, dar Dorian nu avea nimic, ci din contra, era tot timpul fericit. Cateodata ii uram fericirea, nu il intelegeam, era prea mult si prea sec, sa fii fericit si asa de radiant, cand, pana la urma, traiai sub un pod, cu lipitorile negre si cleioase colinandu-ti lumea.
Eu nu puteam fi asa. Nu fusesem niciodata fericit, cred. Nu stiam intr-adevar ce inseamna fericirea. Ca o stare de betie poate,de ameteala, o stare efemera, care se termina cu primul cuvant clandestin, starea unui puscarias in libertate, sau a unui alcoolic intr-un bar? Imi era , deci, frica de fericire. Pentru ca daca o gustam, mi-as fi petrecut viata incercand sa regasesc gustul acela, sa ma fac fericit, si de ce? Degeaba. Oamenii muncesc si isi dau sufletul sa fie fericiti, cand nu inteleg ca fericirea nu e o stare permanenta, ci doar un fals. Fericirea e falsa.
-Esti fericit. De ce?
Dorian tresari si ma privi perplex.
-Sunt fericit ca te am pe tine, bai.
-E ca si cum am fi casatoriti sau homosexuali?
-Nu.
-Atunci e bine.
-Am in sfarsit pe cineva cu care sa imi usuc gura.
-Seniment reciproc...

*

Parul ei rosu... ca soarele la apus.
-Erm, pai si de ce vrei sa o vezi?
-Nu stiu, imi place de ea. E frumoasa.
-Mda, are ochii negri asa ca mine. Stiu eu de ce vrei s-o vezi! Iti aminteste de mine, numai ca e femeie.
-Daca zici tu... Dar vreau sa merg singur.
-Adica singur? Fara orginialul Dorian Deveraux?
-Da, adica singur.
-Adica fara orginialul Dorian Deveraux?
-Da, adica fara!
-Si daca fata aia e nebuna si vrea sa te prostitueze?
-Nu sunt asa de experimentat. Si de cant sunt barbatii prostituati?
-Nu stiu, poate ea a inventat asta, mai stii?
-Lasa, ma apara Robert Plant de ea.
-Nu, cum sa te apere el? Daca patesti ceva !? ai innebunit?
-Nu pateste, ca il ajuta parul.
-Nuu, nu vreau sa moara!
-Moartea e inevitabila, Dorian! Am spus parinteste, batandu-l pe umar, teatral.
-ROBERT PLANT E NEMURITOR!
-Ehh, inceteaza, ce naiba?
-Iris e un nume ciudat. Nu ti se pare ciudat?
-Nu, mi se pare foarte frumos. Ca o floare...
-Irisii sunt agresivi! Odata m-a intepat o albina care a iesit dintr-o floare de iris!
-Du-te , bai, dracului. Eu merg sa o vad pe Iris.
-Bine, dar daca te omoara, sa stii ca eu nu fac coliva , daa?
-Da.
-Si imi lasi mie chitara ta prin testament?
-Iti las tot ce am.
-TE IUBESC! Dar nu ca un homosexual, zise Dorian ranjind malefic.

Subiect: Re: Aneurysm Lun Aug 09, 2010 5:10 pm

=)))
Aia cu coliva ai luat-o de la mineeee :-W
E geniala descrierea.
Imi place ficul. Hai ca vreau sa vad mai repede ce face cu Iris.

Subiect: Re: Aneurysm Lun Aug 09, 2010 11:15 pm

Eu fiind asa mai chioara n-am observat ca pusesei Next.
"-Mda, are ochii negri asa ca mine. Stiu eu de ce vrei s-o vezi! Iti aminteste de mine, numai ca e femeie." Modestia...
Am murit de ras in ultima parte a Nextului.
Robert Plant e nemuritor ( daca ma gandesc, acus e ziua lui, adica mai e oleaca, da na' ) !!! Asa ca si Jimmy Page ! Pentru ca asa zic eu !
Deci, sa vedem ce fac cei doi...
Next ?

Fan Fic Addict Mesaje : 630 Data de inscriere : 29/05/2010

Merci ca cititi, (bre) > Very Happy

<

Chapter 11
„MISFITS”. Mi se parea atunci, inconjurat de stropii uriasi de ploaie, ca Misfits produce un camp electromagnetic inspre mine, ca ma atrage. Dar nu era nici magazinul care statea sa se darame, nici chitarile, zecile de chitari care asteptau sa le rup corzile, nici Robert Plant, era EA. Peste tot vedeam cu ochii mintii, parul ei rosu, ca un foc
(focul din Iad)
si ochii negri, nesfarsiti, in care inotam imbatat de parfumul ei de iasomie. Era frumoasa, era atat de frumoasa...
Cand am intrat si am vazut-o asteptand plictisita dupa tejghea, cu obrajii palizi, albi si buzele rosii, m-am gandit la contrastul de pe fata unui vampir. Care te atrage atat de mult... pentru ca e in necunoscut, e in fantastic si stii ca nu il poti avea, stii ca prezenta lui iti face rau, si totusi il vrei. Il vrei cu atata ardoare... In momentul acela, ma pregateam sa ies, sa plec, sa nu simt... sa nu ma gandesc la...
-Kurt ! Hei, ai venit! Spuse Iris, luminandu-i-se fata deodata.
-Iris...
-Ai venit pentru Iggy? Intreba ridicand o spranceana in sus.
-Asa ceva.

*

„Raw Power” fusese bun. Chiar foarte bun,total diferit de ce ascultasem pana acum. Dar nimic nu se compara cu figura copilareasca a lui Iris cand zambea si imi explica fiecare vers in parte, fiecare sunet, cat de mult il admira ea pe Iggy si ca Raw Power este albumul ei preferat din... din toate timpurile. Dar nu o ascultam. Ma pierdeam in ochii ei. Ma ameteau, ma hiptonizau, si singurul lucru care ma scotea din transa era murmurul buzelor ei, care plamadeau o voce ragusita, si totusi cristalina...
-Esti tot sub pod?
Am dat din cap afirmativ.
-Si tot cu Dorian?
-Da.
-Eu nu inteleg de ce nu incercati voi doi sa va gasiti o locuinta. Stii... sunteti doi, si daca v-ati gasi fiecare cate o slujba , ati putea sa...
-Nu merge asa.
-Ce vrei sa zici?
-Am incercat, Iris. Nu putem lucra. Pentru ca banii s-ar duce pe droguri.
-Oamenii se schimba...
-Da, acum spui asta. Si pot sa o spun si eu. Nu are nicio relevanta, oricum. Stiu ca asa se va intampla. Stie si Dorian, si probabil stii si tu. O sa muncim cu sarg si cu fata aia de „ce bine ma simt ca am terminat cu bautura!” o luna, poate doua, poate un an. Dar pasiunea va reveni. Va reveni, Iris, te asigur... Noi asa suntem claditi. Tu nu stii nimic despre toate astea.
-Nu, pentru ca tata m-ar ucide daca as incerca chiar si putina marijuana din nou.
-E bine ca ai pe cineva careia sa ii pese ca tu iti dai dracului viata.
-Si vrei sa zici ca tu nu ai?
-Ooh, mi-as dori sa nu fi avut! De la mama am invatat sa beau. Si sa ma droghez. Si cate si mai cate, care sa zicem... imi vor fi folositoare de Halloween.
-Tatal tau e mort, sau asa ceva?
-Nu. Nu stiu ce e cu el. Daca mai traieste sau nu... m-a parasit. Adica, stai ! Eram fiul lui nelegitim. Nu aveam voie sa ma amestec in viata lui.
-Si tata... el e magistrat. Si iti dai seama cum i-ar afecta reputatia daca cineva ar afla ca fata lui lucreaza intr-un magazin de rockeri depravati, bea, fumeaza si isi cheltuie toti banii ca sa intre in culise la concerte? De asta sunt fiica lui doar in afara orelor de tura. Mi-as dori sa nu fiu deloc.
-Stiu cum e. Eu de asta am fugit. La mine a fost, bineinteles mai rau.
-Si mama... Ohh, se crede ataaat de speciala pentru ca e frantuzoaica! Eu...eu sunt o greseala.
-Nu esti singura. Suntem trei acum, deci.
-Ce?
-Eu , tu si Dorian. Suntem greselile unei lumi care nu ne vrea.

Subiect: Re: Aneurysm Mar Aug 10, 2010 5:19 pm

" - Suntem greselile unei lumi care nu ne vrea " genial Neutral

Imi place mult. Sunt curioasa ce o sa se mai intample cu Kurt si Iris ; Wink

.
Scrii foarte frumos :o3
Next ?

Subiect: Re: Aneurysm Vin Aug 13, 2010 12:06 am

Triiist. Nu sunt greseli. Daca erau greseli nu mai citeam eu ce fac ei.
Trebuie sa mai repet ca scrii minunat ??? Trebuie ? Ok ok, repet : scrii minunat.
Saraca Iris, saracul Kurt...
Next ??

Fan Fic Addict Mesaje : 630 Data de inscriere : 29/05/2010

Chapter 12
-Pot sa ma intorc maine? Am intrebat, simtindu-mi tremurul necontrolat din voce.
-Nu... nu cred, raspunse Iris sec. Maine... stii, maine nu lucrez si... am o chestie.
-O chestie?
-Da. Trebuie sa merg la biserica, raspunse zambind. Probabil nu par cea mai credincioasa fiinta, si cu siguranta, nici nu sunt, dar am facut cateva greseli in viata mea si... simt ca pot sa le spal. Prin credinta.
-Ah..., am suspinat.
Intelegeam vag termenul de „biserica” si „credinta”. Imi aminteam franturi din lectiile religioase de la scoala din clasele primare, cand profesorii inca isi dadeau silinta sa ne invete cate ceva. „Biserica” era legata de conceptul de „Dumnezeu” din cate imi aminteam. Dar nu intelegeam sub nicio forma cine este acest Dumnezeu. Il priveam, poate, ca pe un Boddah universal, ca pe un Boddah al intregii lumi, nu numai al meu, sub un nume ciudat, pe care persoanele il idolatrizau. Dumnezeu era ca... ca si constiinta lumii? Ca si intelectul ei? Nu stiam. Nu puteam sa imi amintesc.
-Daca vrei poti sa vii cu mine, spuse Iris balbaindu-se.
-Da...dar... Iris, eu... eu nu stiu ce e biserica.
-Nu stii !? aproape urla Iris. Si Dumnezeu? Iisus Hristos? Mantuirea? Viata de apoi? Nimic?
-Aaa... nu prea.
-Pai atunci ne vedem maine dimineata. In fata cladirii aleia mari de pe Witcham Street pe care scrie mare „ BISERICA CATOLICA ST. PAUL ABERDEEN”. Aia e biserica...

*

Inainte sa plec, incercasem sa ma spal. Dorian imi aratase cum, dar hainele nu mi se uscasera pana sa merg la biserica, asa ca a trebuit sa apelez la cele ramase in rucsac, desi majoritatea erau zdrentuite.
Biserica St. Paul era uriasa. Era realizata in stil baroc britanic, probabil singura constructie din Washington construita initial de saxoni. Era frumoasa, cu doua turnuri care se intaltau maiestuoase catre inaltul cerului si o usa masiva din lemn, cu motive traditionale britanice.
Am vazut-o pe Iris apropiindu-se. Purta o fusta lunga, neagra, si pe cap o esarfa. Parul roscat ii iesea in afara in curbe fine. Ma lua de mana si ma conduse in interior. Peretii erau reci, ca de marmura, ma invaluiau cu o briza rece, mortuara... Sala era intunecata; nu erau aprinse decat cateva lumini slabe, joase. Peretii erau pictati cu motive religioase, ceva imi spunea ca cel cu aureola stralucitoare era Dumnezeu. Era chiar el, oare?...
Scarile duceau spre sala in care se tinea slujba. Desi acoperite cu un covor plusat, emanau o raceala care iti ingheta sangele. Peretii erau plini de crapaturi, printre miile de picturi. O crapatura intre mana tinand o carte mica, si trupul unui martir poate, impodobit pe cap o coroana de spini, cu chipul bland si contorsionat... o crapatura, ca o ruptura. Un semn.
Tavanul inalt se ridica la nesfarsit, pierzandu-se intr-un intuneric de nepatruns. Podeaua purta parca in tencuiala o groaza muta, calma, si cu atat mai inspaimantatoare. Lumanarile ardeau in fata, pe un postav de catifea, alaturi de statuia aceluiasi pe care il vazusem prin crapaturi la intrare. Din ochii ii curgeau lacrimi de sange, iar mainile batatorite ii erau tinuite in cuie, arzand parca de focul luminii slabe din incapere.
-Iisus Hristos, murmura Iris.
O usa ascunsa langa statuia sangeranda se deschise si iesi un om invesmantat in alb, si ridicand mainile impaienjenite de cruci purtand monograma lui „Iisus Hristos”, sopti „Pace voua!” . Se auzeau murmure din intreaga sala, iar zecile de oameni care se adunasera in strane, isi lasara capetele in jos si rostira incet o rugaciune, pe care nu o cunosteam, pe care nu stiam sa o cunosc...
Iris inchise ochii si ramase nemiscata. Trasaturile ei erau atat de fine... si totusi cu o vaga urma de agresivitate. Iar parul ei rosu...Mi-am urmarit mana miscandu-se involuntar, manata parca de vant
(te simt in adierea vantului, te simt in vant,te...)
cum ii atinge pielea alba, palida, ca de marmura, ca fulgul de nea, ca..
-Kurt ! aproape izbucni Iris.
Simteam privirile tuturor din sala, indreptate spre mine... pline de venin si ura, pline de un dispret aproape inevitabil. Privirea lor, a pastorului, a lui Iisus Hristos. Imi simteam capul clatinandu-se.
-Nu aici, spuse Iris soptit, inghitind in sec.

Subiect: Re: Aneurysm Vin Aug 13, 2010 6:15 pm

Ce genial. Nu aici, dar in alta parte da, nu-i asa ? =))
E genial ficul <3. Scrii foarte frumos, cred ca e a 10-a orara cand zic.
Oricum, next ?

Subiect: Re: Aneurysm Vin Aug 13, 2010 6:40 pm

Ai descris foarte frumos in acest capitol, ma rog, in toate descrii frumos.
Citez ce a zis colega mea Dizzie " nu aici, da' in alta parte da, nu-i asa ? "
Asa, astept Next sa vad ce se mai intampla.

Fan Fic Addict Mesaje : 630 Data de inscriere : 29/05/2010

Merci, baaaai . :">
Enjoy the next ! Very Happy

Chapter 13
Ma privise cu ochii lui spalaciti si incepu iarasi sa rada isteric. Avea parul prins intr-o coada la spate, iar fata lui alba, palida, reflecta lumina lunii , starnind convulsii si groaza. Am aprins o tigara si am privit supus cum fumul inunda valea raului, cu scrumul cerandu-se prin degetele mele. Am privit fascinat flacara care se stingea treptat, si un impuls al inconstientului, un implus din miile de suflete pe care inca nu reusisem sa le scot la iveala, ma facu sa ating lumina artificiala a tigarii. Am tresarit la atingerea fierbinte si am scapat tigara. Dorian o ridica uluit, stergand-o de praful care insotise cu cateva clipe inainte caderea ei si incepu sa fumeze.
-Iti termin eu treaba, aproape ca urla.
-Merci, bai.
-Asa... si... ti-ai pus-o cu Iris? Ar trebui sa ma astept sa nu iti mai manifesti atat de evident virginitatea de acum incolo?
-Cum adica imi manifest virginitatea? Am intrebat suspicios.
-Adica te comporti ca o femeie. Tu chiar nu ai remarcat ca mergi cracanat, de parca ai un bat intre picioare? Serios, bre, se vede de la o posta ca esti virgin. Ma gandeam sa iti dau porecla Domnul Virginel , dar acum cum sa iti mai spun? Domnul-care-si-a-pus-o-cu-femeia-roscata-si-malefica-Iris?
-Hm, cam lung.
-Da, ai dreptate. AHA! Urla dintr-o data Dorian. Asta inseamna ca tu chiar ai facut-o! Nu mai esti virgin!
-Nu.
-Stiam eu!
-Stiai? Parca ai zis ca merg cracanat.
-Da, dar acum ai facut aia care incepe cu s, contine un e si se termina cu x. Si are trei litere. Ai facut-o cu Iris! Dorian supalat ca nu mai poate da la Kurt polecla de Vilginel, mormai el facand o mocuta de catelus.
-Nu cu Iris.
-Nu cu Iris !? urla strangulat Dorian.
-Nu. Doamne, ai furnici la creieri. NU AM FACUT-O CU IRIS, am izbucnit dintr-o data.
-Hooo, poate te aude si nu o mai cred aia de la ziar!
-Nu am facut nimic cu Iris. Am ascultat muzica si ... si am fost la biserica.
-Biserica? Aaa... locul ala cu doua turnuri.
-Este o statuie care plange.
-Iisus, ingana el.
-Numai eu nu stiam.
-Nu stiai?
-Nu, de ce e asta o crima?
-Pentru ca tu traiesti din cauza lui Iisus. Stii, poate nu par, dar eu tin foarte mult la chestiile astea.
-Asta a spus si Iris! Asta a spus... exact ca...
-Da, suntem frati, ce sa zic! Bine, atunci imi place de ea. Desi tot pare putin malefica. Si nu imi place ca te-a dezvirginat. Vroiam sa fac eu asta!
-Du-te dracu’, bai . Nu m-am culcat cu Iris.
-Pai nu, erati treji cand ati facut-o!
-Nu. Prima data am facut-o cu... nu mai stiu cum o chema. Eram beat si stii si tu cum e. Vin alea si se pun langa tine si tu cazi jos de la atata betie si mai sunt si 100 de plicuri cu heroina langa tine, si heroina e...
-Nu mai vorbi de heroina.
-Mi-e dor .
-Nu esti singurul.
Am privit in intuneric. Simteam cum gatul mi se usuca treptat, mi se epuizeaza, imi taie rasuflarea...Boddah, o facea din nou. Simteam gustul heroinei, si interiorul meu tanjea dupa gustul puternic. Aveam nevoie...aveam nevoie ca sa pot simti din nou.
-Mie imi trebuie acum. Merg la Iris.
-Kurt, vin cu tine. Si eu vreau. Daca ai sti de cand astept...
-Si daca ea nu are?
-Ii furam banii si cumparam.
-S-a facut.

Subiect: Re: Aneurysm Lun Aug 16, 2010 12:38 am

Ce tare xD.
Auzi, cica ii fura banii. Biata Iris...
E genial. Abea astept sa vad ce se mai intampla.
Prea tare faza cu " Ai furnici pe creier " =)))
Next ?

Fan Fic Addict Mesaje : 630 Data de inscriere : 29/05/2010

Chapter 14
Zarea isi invaluia farmecele in parfum de levantica. Zorii isi ridicau hainele ude, sub luna care inca trona maiestuos cerul. Incercam sa disting asfaltul, prin perdeaua cetoasa care imi impaienjenea ochii. Nu stiam ce caut, si nici nu vroiam sa stiu. Imi simteam gatul uscat, iar Boddah, in amnezia vietii ce trecuse, imi bloca caile respiratorii, ma sufoca, imi implanta in vene sangele unui alt suflet, si tot timpul al altcuiva, dar nu al meu... Sufletul meu era un loc necunoscut, la care simteam ca nu pot ajunge.
Nu stiam cu ce m-ar fi putut ajuta Iris. Imi spusese ca nu mai vrea sa fumeze si sa bea. Dar nu mentionase cuvantul „ a se droga”, nu? ... Dar simteam, Boddah simtea ca raspunsul este la ea. Ca sananatea mea mintala, sanantea sufletului pe care il pradasem in noaptea asta, era cu ea, sau cel putin remediul...
Misfits era gol si incuiat cu un lacat masiv. Mda, era destul de logic ca un magazin frecventat de cel mult cinci persoane sa fie deschis la ora ... la ora patru dimineata. M-am rezemat de zidul magazinului, cu Dorian langa mine, asteptand.
Luminile felinarelor palpaiau sub ceata groasa ce imbratisa aerul. Era liniste. O liniste apasatoare, care ma obliga sa vorbesc cu mine insumi, care ma obliga sa imi ascult orgoliul rasunand din cele mai intunecate colturi ale inimii mele. Zidul rece de piatra imi stergea sudoarea curgand,absorbind lacrimile trupului si puterea mea de concept. Linistea izbucni in partea ei intunecata. In spatele randului nesfarsit de cladiri, atentionate ca sunt in pericol sa se prabuseasca la primul cutremur, se auzi un tipat strident si o cazatura. Dar gandurile mele, vocile straine din capul meu ma acaparasera in totalitate si l-am privit pe Dorian ridicandu-se plictisit si facand cativa pasi, pana la colt.
-Kurt? Sopti el.
Am tresarit auzindu-mi numele si l-am privit enervat pe Dorian. Avea o privire congestionata, schimonosita spasmodic.
-Kurt, cred ca am gasit-o pe Iris.
M-am ridicat impleticindu-ma, incercand sa imi tin echilibrul. M-am sprijinit de zid. Auzeam ecouri in capul meu, ca vorbele unui profet, dar nu le mai bagam in seama.
M-am sprijinit de Dorian. Iris era jos, pe trotuarul plin de gropi, innegrit de batranete, asezata pe spate, cu mainile in lateral. In mana stanga am vazut sticla sparta de bere si lichidul negricios prelingandu-se peste tot , incleindu-i mainile si picioarele. Parul rosu, cel pe care odata il asemanasem cu focul ucigator, si totusi atat de placut al Iadului, purta acum amprenta pamanturilor peste care cazuse. M-am dus spre ea si am privit-o. Avea o zgarietura uriasa pe fata, si ochii se chinuiau sa ramana deschisi; pleoapele vinete i se stingeau convulsiv.
Am prins-o de ambele maini si am incercat sa o ridic, dar cazu iar.Dorian fugi spre ea si o prinse inainte sa atinga din nou piatra. El a cuprins-o de la spate si eu i-am luat mainile, sprijinind-o de zid. Se clatina, cu cioburile sticlei in mana, cu ochii pe jumatate inchisi, ametita...
M-am apropiat de ea si i-am luat fata in maini. Era rece, inghetata, cu machiajul negru intins pe toata fata, cu gura convulsionata
(buzele ei rosii)
si am soptit, aproape neauzit:
-Iris... Iris, ma auzi?
Imi lua mana de pe fata ei, privindu-ma speriata si spuse:
-Kurt... Kurt, eu...
Obrajii ii erau invadati de o furtuna de lacrimi. Ii spalau fata murdara, i se prelingeau pe gat... isi incolaci bratele in jurul gatului meu, tinandu-ma strans. Imi uda gatul cu lacrimile ei, ii simteam inima aproape de pieptul meu, batand neregulat, si fata ei rece pe umarul meu.
-Kurt... au incercat sa ma violeze, eu...
Plangea in hohote.

Subiect: Re: Aneurysm Mier Aug 18, 2010 6:42 pm

Nuuu, saraca Iris.
Descrii minunat, ti-am mai zis.
" Imi spusese ca nu mai vrea sa fumeze si sa bea. Dar nu mentionase cuvantul „ a se droga”, nu? " <--- Corect !
E adorabil acest FF.
Next ?

Subiect: Re: Aneurysm Mier Aug 18, 2010 9:34 pm

Biata Iris Sad

Acu Kurt se duce si ii omoara pe aia, nu ?
Da, da, viseaza Catalina.
Next ???

Writer Mesaje : 461 Data de inscriere : 30/05/2010

HA!NA ca am recuperat >

Mi'a placut foarte mult cum ai descris Biserica.
Descrii totul genial!

Biata Iris:(
Vreau sa vad ce va face Kurt.
Next?:o3

Fan Fic Addict Mesaje : 630 Data de inscriere : 29/05/2010

Meeeeeeeeerciiiiiiiiiii ca cititi . Happy

Chapter 15
Am ramas neclintit, cu sentimentele invelite intr-o coaja puternica pe care nu puteam sa o dobor, oricat as fi incercat. Plansul ei sacadat, insotit de sughituri, imi trezea parca sentimentele suspendate in aer, la viata, le invaluia cu o atingere aspra, a unui destin trecut prin ramurile tineretii. Chiar si asa, nu am stiut ce sa ii spun. Luasem un aer distant, rece; imbratisarea ei stransa ma sufoca. Si totusi, nu m-as fi desprins din bratele ei niciodata. Era o stare dulce, dar efemera. O stare ca de purificare ; lacrimile ei imi spalau sufletele de sangele rosu
(al buzelor ei, buzele ei)
a vietilor pe care le credeam uitate, si totusi se trezeau la viata cu fiecare impuls, cu fiecare rasuflu, cu fiecare miscare... eram urmarit de demonii pe care eu ii creasem, de demonii care acum ma vanau.
Am strans-o mai tare si i-am simtit parul aspru atingandu-mi obrazul, unghiile lungi infipte in spatele meu, si izvorul lacrimilor, care ii secase. Tremura. Am cuprins-o mai tare, mai larg, cu bratele revenind spre infinitatea ororilor mele, si mi-am ascuns fruntea in parul ei, infinit rosu. Mi-am lasat capul pe gatul ei rece. Tresari.
Isi salta putin umarul , ridicandu-mi capul la pozitia initiala. Isi fixa privirea asupra mea. Statea in fata mea, ca o iluzie, cu ochii ei stralucitori, negri ca smoala proaspata si fierbinte, si pret de-o clipa nebuneasca, inainte ca paralizia sa mi se franga, m-am putut vedea oglindit in amandoi.
Inainte sa imi dau seama ca fusesem inundat de o ploaie rece de sange, care imi imbalsama ochii cu vraji ale intunericului din ochii ei, isi apleca pleoapele si isi strivi buzele de ale mele pentru un moment lung, incetosat parca. Nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam nimic, nu mai simteam nimic pentru o clipa. Buzele ei rosii, umede, lasau peste ale mele, ca o amprenta, mirosul puternic al acoolului, si puteam auzi, undeva, in departare, ca o reverie, oftatul lung si sacadat al lui Dorian.
Mainile ei le atinsera pe ale mele, si pret de o clipa m-am simtit purtat undeva depare, unde nimeni nu ma vede, unde nimeni nu ma aude, unde nimeni nu ma stie.

*

Am gasit in buzunarul jachetei sale, cheia care deschidea lacatul masiv de la Cranberries’Store for Misfits, si ajutat de Dorian, am adus-o pe canapeaua mucegaita din fata, asezandu-i capul pe pernele murdare pe care le gasisem dupa tejghea. Adormise imediat.
Arata ca unul din demonii copilariei mele, cu buzele subtiri, intredeschise, lasand sa se vada o portiune negricioasa, cu pleoapele vinete si zgarieturi fantastice pe amandoi obrajii, cu parul aspru, incleiat cu seva tuturor pamanturilor, cu mainile asezate cruce pe piept... si respiratia sacadata, inceata... Si totusi ma simteam mai atras de ea ca niciodata, de puterea pe care o avea asupra mea prin simplul fapt ca exista.
Dorian motaia langa mine, privindu-ma din cand in cand cu ochii intredeschisi. Nu indraznea sa rupa tacerea. Tacerea era sacra.

*

Se trezi buimaca, dupa cateva ore, privind in jur cu ochii nuantati acum in rosu de la plansul minutios din noaptea trecuta, si ma privi o clipa, uitandu-se apoi la hainele ei murdare, la mainile insangerate de la cioburile sticlei pe care o sparse cand cazuse, si ofta prelung si indurerat, fixandu-si privirea pe un punct nevazut de pe podea, si ramase neclintita.
-Stii, a fost , defapt vina mea...eu, incepu balbaindu-se. Am baut cam mult si...
-Mda, asta am vazut si noi , bombani Dorian uitandu-se insistent la vesnicul poster cu Robert Plant.
Iris il privi nedumerita, si apoi isi relua punctul de pe podea.
-Si, stii, cand bei,lumea... lumea ti se... adica, ea se...
-Dispare din jurul tau, da...
-Asa, si... i-am vazut si le-am zis sa...
-Da, am incheiat.
-Si acum nu stiu ce sa ma fac... Stii, i-am promis... am jurat mamei in fata icoanei ca nu mai beau pana... si nu stiu ce m-a facut... nu imi amintesc, nu imi amintesc... si nu mai pot da ochii cu ei, ma vor omori de vie... asta in cel mai bun caz.
Dorian ma privi ingrijorat si ridica o spranceana.
-Hm, deci s-a dus cu heroina noastra?
Iris inchise ochii si isi lasa fata in maini, suspinand.
-Ar trebui sa o ducem acasa? Intreba Dorian confuz.
-NU ! NU ! NU, nu va rog, urla Iris. Nu, nu pot !
-Nu poti sa ramai aici.
-Da, Iris, te vor cauta.
-Dar...
-Asa e cel mai bine, crede-ma.
-Kurt, te...
-Hai, Dorian.

Writer Mesaje : 461 Data de inscriere : 30/05/2010

Vaaai:X Tu si descrierile tale geniale<3

Saraca Iris.am zis.
Ce o sa ii faca ai ei?:-ss
Netx?:o3