If dreams would matter

nextul nu mai vine =))
nu mai scriu .
pa.

ceeeeeeeeee?
de ce ? :-w
daca nu mai continui ficul vin la tine si te omor...

es, ce e cu tine? nu.
nu mai scriu pentru ca nu mai vreau.
pentru ca in ultimele 2 saptamani mi-am citit ficurile anterioare, si pe langa alea, asta e groaznic. mai degraba scriu despre oameni care se sinucid sau se drogheaza pana dau pe afara, sau despre un Axl cu sentimente in turneu cu Michael,adica dramatic sau subgen, la asta cu comedia si romanticul sunt varza, da, si?
daca vreti va spun cum trebuia sa se termine.

Chestia e ca daca incerci mai mult te perfectionezi. N-are rost sa abandonezi ceva doar pentru ca nu esti perfecta in ceea ce faci. Si eu scriam numai chestii cu drogati si drame si toata lumea murea la sfarsit, dar asta nu inseamna ca n-am scris si romance-uri. Cateodata astea doua merg mana-n mana.
Si nu ar trebui sa te subapreciezi. Gandeste-te si tu ca noi n-am avea niciun motiv sa-ti citim ficul si sa-ti spunem ca e bun daca n-ar fi asa. Mai ales ca eu nu fac chestii doar ca sa dau bine....Deci daca ti-am citit ficul inseamna ca-i bun.
~ Sper sa te razgandesti

okei, spre fericirea paulei si a lui s, continui ficul asta. ca mult nu mai are :]]
sper numai ca stilul sa ramana la fel cu celelalte capitole . nu promit nimic ! XD


Capitolul 17
Maria incerca sa isi dea seama de ce in anii 80 nu era niciun meci de tenis la televizor. Petrecandu-si mai bine de jumatate de zi in scaunul verde al domnului Hamilton, aproape ca nu intelegea ce face defapt. Dar apoi veni explicatia, ca o rachetica trecand prin aluna pe care profesoara de biologie o numea CREIER. Desigur, scaunul Hamilton avea o influenta supranaturala asupra oricarei persoane care se aseza pe el, facand-o pe loc impatimita de tenis, doar ca singura ei problema era ca in era in care ea nu avea ce cauta nu se juca tenis. Cel putin nu la amploarea la care ar fi trebuit, doar tenisul este un sport minunat,pentru oameni inteligenti si precisi, nu?
Dintr-o data, auzi usa de la intrare deschizandu-se, dar, ca de obicei, nu se sinchisi sa se ridice de pe fotoliu. Era Cady, cu siguranta, venind fericita de la repetitiile la care ea nu mai era bine-primita, sau cel putin vroia sa nu mai fie bine-primita, pentru a avea o scuza in fata ei insasi. Maria isi apleca putin capul spre holul de la intrare, si vazu intrand dupa Cady inca cinci urati, in sir indian.
-Salut, Maria! zambi Cady din pragul usii.
Maria dadu din cap si mormai fara inteles.
Dintr-o data Duff incepu sa urle, atintindu-si degetul aratator spre Maria, care continua sa priveasca nedumerita din scaun:
-Uite, uite, e ciudata din viitor!
-Uaaaaaaaaauuuuu! incepura cu totii sa se holbeze.
-E ca un extraterestru! observa Izzy.
-Da, da! intari si Steven.
-Credeti ca au si o nava-mama? intreba Slash.
-Inca... nu pricep, spuse si Axl privind-o pe Cady.
-Ciudata? Din ... VIITOR? urla Maria privind-o amenintator pe Cady.
-Ai vrut sa mergem acasa,Maria... Si vom merge. Te-am ales pe tine, sa stii...
-Cady...nu credeam ca asta implica...stii tu... adevarul... si sinceritate...si toata treaba asta...
-Si altfel cum vroiai sa ne intoarcem?
-Nu stiu, sa asteptam pana la ziua ta?
-Aaa, ma scuzaaati! spuse Izzy cu un accent de diva. Vrem niste lamuriri aici, prontooo!
-Taci, bai , boule, le strici toata conversatia! urla Steven.
-Ce conversatie? Nu vezi ca se contrazic si ataaat?
-Ele macar se contrazic, tu nici de craci nu poti sa te tii, uratuleee!
-AA!ADLER! Orice, dar nu imi jigni cracii! se planse Izzy. Stii cat sunt de sensibili astia micii!
Cady incepu sa povesteasca despre ziua ei de nastere, de care Maria uitase cu nerusinare in favoarea lui Duff McKagan, cand o mica si draguta batrana i-a vandut Mariei o lumanare, se pare, cu puteri supranaturale.Iar de atunci ele "isi traiesc visul" alaturi de Guns N'Roses, in loc sa mearga la un liceu prafuit din Norman si sa se certe cu profesorii.
-E ca un fel de... zi a cartitei? intreba Slash nedumerit.
-Hm, ceva de genul asta,da...
-Uauuu, asta e super!!! Puteti sa ne luati si pe noi cu nava voastra? intreba Izzy fericit.
-Nu avem o navaaa, spuse Cady exasperata.
-Atunci cumparati una!

OMG....thankies >:d<
te iubesc
imi place mult ficul si am fost farte suparat cand l-ai inchis
sper sa nu se termine cat de curand ptr ca vreau multa iubire intre Cady si Axl
oricum, nu-mi vine sa cred ca le-a zis
speram sa ramana acolo forever
anyway, lots of kisses for my little evil smara

i love you both *hug*


Capitolul 18
De obicei nimic nu te poate opri cand este aprilie. Nu, nu in L.A. Nici chiar faptul ca stii ca esti un extraterestru verde cu antenute invizibile care a devenit subiectul de uimire zilnica a cinci rockeri nespalati. Si nici unul nu intelegea, in esenta, termenul de "extraterestru", desi il foloseau constant pentru a indica doua fete ciudate cu telefoane mobile, videouri cu Axl ingrasat si urat si tot felul de informatii despre decenii si evenimente care probabil nu se vor intampla niciodata. Adica cine naiba mai e si Kurt Cobain asta sa se dea mare in fata lui Axl, nu? Nu poate fi nascut un asemenea om, auzi si tu! Cum adica vor canta cu Aerosmith? Ei, mici, necajiti, si in cea mai mare parte a timpului drogati, sa cante cu asemenea genii? Sa imparta scena si My Michelle-ul lor cu un alt pletos nebun ca Axl? Oh, te rog! Desi, potrivit personalitatilor lor, si mai ales a talentului de care erau cu totii constienti, viziunea era destul de precisa. Se pare ca doi extraterestri verzi stiau mai multe despre ei decat ei insisi.
Desigur, lumanarea era cam dubioasa, si chiar ei se indoiau de "miraculoaaaasa putere"; si totusi cum puteau sa creada ca fetele mint? Ele, mici si inocente si tot timpul treze?
Aprilie, pe langa multe altele, insemna si ziua de nastere a micului si pretiosului Stradlin din Guns N'Roses. In primul rand, un motiv de imbatare si destrabalare mai intensa decat in ultimele doua luni, iar in al doilea rand...ei bine, era oportunitatea perfecta pentru a dovedi puterea lumanarii rusesti. Cu totii cazusera de acord ca vor incerca lumanarea, chiar si Slash, pentru care orice moment de liniste insemna o pierdere de timp, si mai ales o pierdere de Jack. Asta si in conditiile in care Cady si Maria il implorasera zile la rand pe Izzy sa isi doreasca intoarcerea lor in timp, in Norman-ul anului 2010.
Totusi Izzy era nedumerit. Daca nu ar fi mers mica vraja de care pomeneau fetele, ei bine... ar fi ras de ele pana la urmatoarea betie iar apoi ar fi trait fericiti pana la adanci batraneti. Si asta e ipoteza si cea mai plauzibila, dupa cum intarise si Axl. Axl in schimb, se simtea stingherit de siguranta si convingerea cu care Cady ii repeta in fiecare zi despre eficienta lumanarii. Il facea sa se simta nesigur, iar asta nu-i placea deloc.
Exista si o a doua ipoteza. Puterea lumanarii ar fi functionat, fetele s-ar fi intors in era lor, iar ei ar fi continuat sa se imbete (tot pana la adanci batraneti). Probabil nu si-ar fi amintit de ele. Si daca da? Daca si-ar fi amintit, cum ar fi trecut peste? Cady si Maria erau singurele fete cu care vorbisera mai mult de 5 zile fara sa faca sex. De unde rezulta si faptul ca aveau un altfel de atractie, mai mult la nivel al intelectului.
*
Maria infipse sfios, cu grija, lumanarea ruseasca care ii aduse visele la realitate, in tortul mic si plin,plin de frisca pentru Izzy.
-Maria, iti tremura mana, zambi Cady.
-Ahm...
-Da?
-Daca...
-...am ramane...
-Aici? spusera amandoua simultan.
-Nu, nu, ne intoarcem...
-Da, ai dreptate. Cine stie, daca stam mai mult aici poate suferim mutatii genetice si ramanem fara cap?
-Si fara degete de la picioare? spuse si Maria aruncand cu frisca in Cady.
-Ce e in neregula cu voi? urla Slash aproape plangand. Aruncati frisca lui Stradlin? Vreti sa biletul sigur catre... IAD!?!?!?!!!!!
-Lasa, Slashy, cat timp esti tu acolo e de bine! zambi Maria imbratisandu-l strans.
-Uau, ce dragut! facu Slash.
-Esti pufos, stiai?
-O ma ga, de asta ma iubeste toata lumea?

"atractie mai mult la nivel intelectual" ma lasi ) axl n-ar sti ce-i aia nici daca i-ar bate in usa la cinci dimineata costumata in periuta automata de dinti =))
nu pot pleca, chiar nu pot pleca. ce se va intampla cu axl & duff si cu inimile lor frante?(
next ca am sa crap aici

ft taci ca nu la aia ma refeream cu intelectual-ul [-( doar ca nu imi venea altceva )
adica in sensul ca acum alea doua au descoperit ca nu sunt numai frumosi sunt...ei bine, nu stiu )
si nu te mai lua de axl, daa? ca el e destept si stie! mai degraba nu ar sti ce e aia periuta automata de dinti dar whatever :X

oh nu stiuu daca mai citeste cineva
but next .

Capitolul 19
8 aprilie, un tort urias plin de frisca cu o lumanare hidoasa in mijloc, si un Izzisor necajit in fata acestuia, asteptand sa il bage cineva-oricine, chiar si Slash- cu fata in tort ca sa nu mai fie nevoit sa isi puna vreo dorinta. Aproape ca incerca sa refuze sau sa nege promisiunea pe care o facuse fetelor de atata timp, dar stiau ele niste cuvintele magice, si se simtea oarecum dator. Cady si Maria ii ajutasera pe toti foarte mult. Cu melodiile, cu trupa; trebuie sa faca si el ceva pentru ele. Asa mergeau lucrurile.
Ohh, dar de ce sa fie ziua lui? Nu puteau astepta pana la a lui Slash?
-Ehh... Cady ? Maria? incepu Izzy aruncandu-le o privire lasciva. Ce ziceti daca..ati ramane?
-Izzisor, incepu Maria compatimitor. Daca eu si cu micuta mea prietena de aici insemnam...putin...cat de putin, uite..atat! pentru tine... o sa iti pui naibii dorinta aia si o sa ne teleportezi inapoi, inteles?
-Heeeiii, nu-l supara de ziua lui, pufni Duff indignat.
-Duff, de tine o sa imi fie cel mai dor! urla Maria.
-SERIOOOOOSSSS? urla si Duff fericit.
-Serios!??? urlara ceilalti Gunsi indignati de nesimtirea fara margini a Mariei.
-Pai, esti maricel si dragut,nu?...
-Ohh, Duff, sarut-o dracului odata ca sa poata pleca fericita! izbucni Cady dandu-si ochii peste cap.

*
-CADY!CADYYYYYYYYYY! DUFF MCKAGAN M-A SARUTAT!PE...PE GG...
-GURA! Yay! spuse Cady prefacandu-se ca impartaseste aceeasi bucurie fara margini ca si Maria.
Nu puteau sa isi ia la revedere de la ei. Poate ca , in fond, puterea, minunata si extraordinara putere a lumanarii era o mare minciuna, iar ei erau toti atat de incordati degeaba. Cu totii ajunsesera in punctul in care isi doreau ca toata chestia cu lumanarea sa fie o pacaleala, dar niciunul nu stia cum sa spuna. Sau de ce sa spuna. In fond, orgoliul unui om e mai presus de toate. Chiar si cand nu vrei.
Cady il imbratisa pe Axl strans, si isi imagina cum va fi fara el. Chiar daca, intoarsa inapoi in 2010, nu isi va aminti nimic, subconstientul va pastra, cu siguranta, emotia pe care o incerca de fiecare data cand il atingea; si ea nu isi va da seama - va crede doar ca este o ciudata si va rade singura de ea insasi. Iar daca isi va aminti tot ce se intamplase... ei bine, va muri singura si nefericita si va face orice sa se intoarca la ei.
Maria nu mai vroia sa plece sub NICIO forma. Acum cand tot, tot ce isi dorise mai tare in lume i se indeplinise, si asta doar prin suflul alcoolic al prietenei sale deasupra unei lumanari vestejite, nu stia cum sa scape de...de scapare. Se simtea vinovata, vinovata in toata puterea cuvantului, pentru ca din cauza ei, din cauza mofturilor ei, trebuie sa se intoarca intr-un oras prafuit in care nimeni nu stie de existenta unei trupe legendare cum e...defapt, va fi, Guns N'Roses. Plus ca Duff o sarutase! DUFF! Ala...blondu'! DA! Oh...
Amandoua incepusera sa planga. Linsitit, fara sa le vada nimeni, si totusi le simteau cu totii lacrimile siroindu-le pe obraji, fara incetare.
Ca sa faca totul mai usor-pentru ca ,in fond, totul era posibil si lumanarea putea sa nu functioneze-, Izzy se apropie de tort, il privi dezgustat, isi sprijini coatele de masa, si sufla. Lumanarea se stinse repede, raspandind fum. Izzy inchise ochii:
-Imi doresc sa...

Gosh, si eu citesc, dar n-am observat ca ai pus next
scuza-ma X_X sunt o vaca
esti geniala
sper ca totusi lumanarea sa nu functioneze si ele sa ramana cu Guns 4eva
nu vreau un final dramatic
astept next nerabdatoare ><

Capitolul 20
Cady se trezi buimaca, injurand ceasul care isi facea treaba prea bine, mult prea bine pentru un ceas, care este in esenta, doar o spaima pentru a te trezi de buna voie in loc sa astepti sa iti urle el in cap. Cady nu isi putea aminti o singura data in care sa se trezeasca pentru ca ii suna ceasul. Dar in dimineata asta, simtea ca se sufoca, sub greutatea tot mai evidenta a Mariei care statea tolanita peste ea, imbracata cu o pereche de blugi vechi.
Se uita in jur. Lenjeria albastra cu ursuleti era sifonata in capatul patului, veioza cu abat-jour se clatina pe noptiera, iar perdelele erau trase. Se ridica plictisita si dadu perdelele la o parte. Camera se lumina brusc. Iar ochii lui Cady se intunecara cu aceeasi rapiditate.
Uitandu-se pe fereastra, vazu in departare lantul de fabrici de pantofi al domnului Lear, stadionul OHD si strazile intortocheate si pline de praf din...din Norman, Oklahoma. Uitase cum arata micul oras, cu caldura sufocanta intrandu-ti prin toti porii pielii inca de la primele ore ale diminetii. Asta pentru ca...isi petrecuse ultimele luni in LA.
Credea ca nu isi va aminti. De fapt, era SIGURA ca nu isi va aminti.
Si totusi isi amintea. Isi amintea fiecare moment petrecut cu idolii adolescentei ei, fiecare betie, fiecare sarut, fiecare imbratisare, telefonul Mariei, tatuajul ei, suspiciunile lui Axl, bocancii lui Slash, tortul gretos al lui Izzy, lumanarea-LUMANAREA!, care era de vina pentru tot.
Daca ar fi crezut o singura clipa ca toate amintiriile ii vor ramane intiparite in memorie, cu siguranta nu ar fi insistat atat pe langa Izzy sa le "teleporteze" inapoi in 2010. De fapt, ar fi ramas acolo, pentru totdeauna, indiferent daca Axl le-ar fi intalnit pe Adriana Smith, Erin Everly, Stephanie Seymour sau toate acele groupies. Simplul fapt ca putea trai pe langa o formatie cum era Guns N'Roses, i se parea ideal.
Da, facuse cea mai mare greseala din viata ei. Si ea si Maria. O auzi suspinand in spatele ei; privea in gol.
-Cady?... Tu...tu stii?
-Sa stiu?
-...despre...
-Guns N'Roses?
-DA!
-Cum as putea sa uit? spuse Cady izbucnind in plans.
-Nu trebuia sa fie asa , Cady, nu trebuia...
-Maria, daca ai sti...daca ai sti cat am tinut la ei! Si nu in ...felul acela in care ii iubeam noi. A devenit ceva mult mai mult; iti zic, trebuia sa ramanem!
-Ma simt vinovata acum. Daca nu eram eu...
-Daca nu erai tu nu am fi ajuns niciodata acolo, da! Nu imi poti lua asta. Au fost cele mai frumoase luni din viata mea.
-Da, dar acum ne va fi dor de ele intreaga viata! Era mai bine fara sa stim cum e acolo!
Discutia le fu intrerupta, caci usa camerei de la mansarda familiei Hamilton se deschise brusc, cu un scartait lung. Cinci perechi de ochi privira inspaimantate inauntru.
-Baieti?... se auzi Axl murmurand. Nu imi amintesc Los Angeles-ul asa...


aprilie 2010


THE END


multumesc pentru ca ati citit !