Viata in alb si negru

" O fata cu privire cutremuratoare se uita acum la mine


Parca privirea ii ramasese intepenita


Ma privea curioasa


Parca vroia sa ma cerceteze


Sa imi spuna ce o doare

Apoi punea capul in poala si plangea iar "


- Da , da , si eu am observat ! Sta acolo si priveste .. Eu zic sa spunem politiei , Jorj !
Ma gandeam ca Madallene e nebuna cand spune asta , era doar un copil , un copil care plangea si vroia ... Vroia sa primeasca un zambet din partea cuiva .. Avea ochi curiosi dar tristi , cerceta orice om trecea pe langa ea . Ii cerceta cu atentie.. Se gandea si apoi plangea . Este clar un suflet trist, o copila dar Madallene nu va intelege niciodata , nu ma astept . Vroiam sa o ajut ... Vroiam sa o ajut pe copila sa fie vesela dar nu stiam cum .

19 decembrie 1930

Simteam cum sarbatorile se apropie si eu si Madallene parca ne asteptam nepotii cand de fapt... nici nu suntem casatoriti . Madallene clar asteapta ceva , sunt sigur . Este frig afara si fetita cu privire curioasa sta tot acolo intepenita , plange si cerseste.
Londra e frumoasa in perioada asta , Madallene are dreptate , este frumoasa .
- Vroiam sa calatorim pana in Spania . Da ! Eu si Jorj !
Madallene vorbeste mereu cu prietenele ei despre mine , niciodata nu inteleg de ce..
Astazi sunt sigur ce vreau sa fac , sa o ajut pe copila , aceea copila , care sunt sigur ca nu e o copila.. E o adolescenta pierduta ! Stiu asta... Sau nu stiu .
Cum am iesit din casa am inceput sa simt frigul .. Imi trecea prin suflet , prin tot corpul si ma intepa , m-am apropiat usor de ea.
- Buna ziua !
- Buna ziua...
Vocea ii tremura , stiam ca ii e frig .
- Aaa..Eu sunt Jorj , si dumneata ?
- Nu stiu .
- Nu stii cine esti ?
- Nu , nu stiu . Nu am prieteni , familie .. Nicioadata nu m-am intrebat cum ma cheama...
- Esti sarmana ...
- Oare? Nu sufar de nimic ... Poate de frig cate o data ... Si de lipsa de dragoste..
- Si eu la fel ! Doamne , cate avem in comun . Poate.. Vrei sa te incalzesti la mine in casa !
- Nu , ma simt bine , ma simt .. bine .
- Avem mancare calda si pare ca tremuri .
- Eu , eu ? Domnul sa ma ajute , nu sufar .. Sunt foarte bine !
Avea o privire luptatoare .. Avea ochi frumosi , era cu adevarat o faptura frumoasa ...
- Vin-o am spus . Te implor ! Te implor , fata frumoasa si sarmana !
- Nu as putea !
- Te implor , fata sarmana !
- O sa vin , dar nu imi mai spuneti fata sarmana .. Prefer Jolie .
- Deci , ai un nume ?
- Nu ! Asa imi spunea doamna care vindea paine pe aici , m-a ajutat , mi-a dat si mie .. A spus ca seman cu pisica ei care a murit , Jolie .
- Vin-o acum ...
- Bine domnule Jorj .
Am ajutat-o sa se ridice , parca se intepenise .
- Nu , nu , nu putem pleca asa de repede , trebuie sa imi iau comoara , comoara mea !
- Poftim ?
- Nu il lasa pe el sa o i-a ! Comoara mea , repede , sa o luam !
In zare se vedea un politist venind si se vedea tot mai bine , parca vroia sa o prinda pe Jolie .
- Cine e omul acela ?
- Imi spune de mult sa nu mai stau aici ca trece madama si il da afara daca ma vede . Ajuta-ma ! Sa nu imi i-a comoara !
- Haide , haide in casa !
- Comoara , comoara mea !
Atunci am luat-o pe Jolie in brate si am alergat cu ea pana in casa .Se zbatea , dar trebuia , simteam ceva pentru ea si nu puteam sa o las . O tineam cu toata forta posibila dar ea tot vroia sa scapa , la un moment dat s-a lasat , cred ca intelesese ca e mai bine pentru ea .
- Aici e .
- Si comoara mea ?
Incepuse sa planga .
- Comoara mea ! Comoara mea ! O vreau ... Comoara..
- Nu iti face griji , o sa ma intorc acolo mai tarziu dupa comoara ta , bine ? Linisteste-te ! Haide sa iti dau niste lapte cald .
- Lapte ?
Madallene a inteles cu greu ca trebuie sa tinem si acea micuta faptura fara acoperis , dar a inteles .
Si in sfarsit m-am intors dupa comoara lui Jolie , oare ce numea ea comoara? Oricum , nu gaseam nimic si se intuneca , trebuia sa ma intorc , altfel Madallene se ingrijora . Madallene se uita cand pe fereastra , cand la ceas si in sfarsit cand m-a observat mi-a facut cu mana fericita parca scapase de primejdie .
- Jorj , Jorj , lasa-ma sa te vad ! Doamne , mi-ai lipsit .
- Shh , unde e Jolie ?
- Fata aceea? Doarme ..
Si dintr-o data o vad pe Jolie iesind din dormitor si strigand " Domnule Jorj , domnule Jorj " , vine , ma i-a din bratele Madallenei si ma imbratiseaza .
- Comoara mea , comoara mea ati gasit-o ? Am fost ingrijorata !
- Imi pare rau , scumpa mea , nu am gasit nimic ...
- Mi-a luat-o ! Comoara mea ! Comoara mea !
Si iar lacrimi curgeau pe fata parca topita a lui Jolie .
- Ce e comoara ta ?
- Trebuie sa va zic doar dumneavoastra , dumneavoastra sunteti ingerul meu si in dumneavoastra am incredere .
- Eu sunt plictisita oricum . Ma duc sa fac o baie . Fionaaa , pregateste baia !
- Da , doamna . Imediat .
- Deci scumpa mea , sa mergem in dormitor , trebuie sa stiu tot despre comoara ta.
- Comoara mea este ... Un soricel .
- Un soricel ?
- Da , dar nu orice fel de soricel , este unul magic pe care mama mi l-a daruit pana sa moara .. A fost mereu prietenul meu ..
- O sa iti luam altul , Jolie .
- Nu ! Nu ! Soricelul contine un blestem , este magic . Daca cineva rau il are soricelul ii face rau . Eu voi traii atata timp cat eu voi traii . Daca moare el , mor si eu ....
- Sunt aberatii ,scumpa mea . Numai aberatii .
- Nu , nu sunt ! Nu sunt ! Ajutor ! Ajutor ! Comoara mea ... Puki ..
- Nu o sa mori , stai linistita !
- Ba o sa mor . Aaaaaa !
Atunci m-am gandit ca Jolie este nebuna . Trebuia sa ii aduc soricelul , era soricelul ei si .. daca m-am bagat in asta.....

Va urma
( poate nu a fost aventura in partea asta dar va fi in partile ce vor urma )

Super fic. Imi place cum descri. Si nici nu grabesti actiunea. Mai facut curioasa cu acest capitol...deci next!